Iubire vs. Sindromul indragostirii

          Poti sa iubesti pe cineva si cu toate astea sa simti fluturi in stomac cand te gandesti la altcineva? Si asta sa nu faca sa iubesti mai putin persoana initiala...

         Conform psihologiei sociale, poti! Pentru ca iubirea si indragosteala sunt doua lucruri diferite! Acum, daca vorbim despre aceeasi persoana, mai intai ne indragostim si apoi ajungem sa o iubim (sau nu); cert este ca nu putem ajunge sa iubim pe cineva fara sa fi fost initial indragostiti de acea persoana. Marea intrebare este daca odata ajunsi sa iubim o persoana, putem sa ne indragostim de o alta, fara ca iubirea pe care o simtim deja sa dispara.

           Sunt sigura ca majoritatea ar spune ca nu; daca iubesti, nu te poti gandi la altcineva, nimeni altcineva nu te poate face sa-ti tresara inima, iar daca asta se intampla, inseamna ca ceva din iubirea respectiva a disparut. Asa am gandit si eu mult timp, dar analizand lucrurile dintr-o alta perspectiva, parca vad altfel acum. Si nu, nici macar nu inseamna ca inseli, sau ca-ti lipseste ceva la cel pe care il iubesti, ceva ce cauti in altul; sindromul indragostirii, acele furnicaturi si acei fluturi din stomac, nu pot dura mai mult de sase luni, fapt indelung studiat si demonstrat de multe, multe studii si cercetari. Iubirea depaseste mult acest stadiu, e mai complexa, iar faptul ca indragosteala a trecut nu inseamna o pierdere, ci trecerea la un alt stadiu, evolutie...

          Si revenind la intrebarea initiala - da, te poti indragosti de altcineva desi iti iubesti partenerul; normal, intervin nenumarati factori subiectivi: daca esti dispus sa o faci, daca ai motive, daca dai curs indragostirii, daca, daca, daca... Dar nu, nu e inselat, si nu are nici o legatura cu partenerul; e pur si simplu o chestie ce tine mai mult de atractia interpersonala (conditionata de diversi factori: proximitatea geografica, fizica etc.), si nu are nici o legatura cu sentimentele.

         Totusi, asta nu inseamna ca este ceva indicat... 


NOTA: Am primit nenumarate intrebari daca este vorba despre mine si despre situatia mea actuala; nu, nu e vorba despre mine, nu m-am indragostit de nimeni recent, pur si simplu m-a intrigat si m-a fascinat modul in care poate fi pusa problema, si m-a facut sa vad lucrurile altfel. Dar dupa cum spuneam, depinde de persoana, iar eu pur si simplu nu sunt acest gen de persoana. :)

Enough!

              De fiecare data patesc la fel; incep sa  ma atasez de anumite persoane, si imi deschid sufletul in fata lor, cu tot ceea ce presupune asta; povestesc ceea ce simt,  prin ce trec si am trecut, ce gandesc, si (marea si monumentala greseala) imi exprim parerile la adresa persoanei in cauza. Am fost mereu la fel, am preferat ca decat sa zambesc fals sa spun in fata omului ce cred, ce ma deranjeaza, sa dau anumite sfaturi care de multe ori au fost solicitate sau nu. Si de fiecare data totul e in regula pana in momentul in care ceea ce gandesc nu corespunde cu ceea ce-i place celui de langa mine sa auda, moment in care mi se reproseaza ca nu am nici un drept si ca ar fi mai  bine sa-mi tin gura! Foarte bine! De azi  inainte nu voi mai face nimic altceva decat sa-mi tin gura; daca oamenii din jurul meu prefera falsitatea doar pentru ca le e mai comod sa traiasca cu imaginea pe care si-au creat-o despre ei insisi decat sa le pese de parerile celorlalti, atunci nu-mi mai ofer parerile nimanui!

              Si uite-asa m-am lamurit inca o data ca cea mai mare greseala pe care o pot face eu e sa-mi imaginez ca am prieteni!...