Enough!

              De fiecare data patesc la fel; incep sa  ma atasez de anumite persoane, si imi deschid sufletul in fata lor, cu tot ceea ce presupune asta; povestesc ceea ce simt,  prin ce trec si am trecut, ce gandesc, si (marea si monumentala greseala) imi exprim parerile la adresa persoanei in cauza. Am fost mereu la fel, am preferat ca decat sa zambesc fals sa spun in fata omului ce cred, ce ma deranjeaza, sa dau anumite sfaturi care de multe ori au fost solicitate sau nu. Si de fiecare data totul e in regula pana in momentul in care ceea ce gandesc nu corespunde cu ceea ce-i place celui de langa mine sa auda, moment in care mi se reproseaza ca nu am nici un drept si ca ar fi mai  bine sa-mi tin gura! Foarte bine! De azi  inainte nu voi mai face nimic altceva decat sa-mi tin gura; daca oamenii din jurul meu prefera falsitatea doar pentru ca le e mai comod sa traiasca cu imaginea pe care si-au creat-o despre ei insisi decat sa le pese de parerile celorlalti, atunci nu-mi mai ofer parerile nimanui!

              Si uite-asa m-am lamurit inca o data ca cea mai mare greseala pe care o pot face eu e sa-mi imaginez ca am prieteni!...