Nu stiu de ce ma astept ca atunci cand in viata mea au loc schimbari, sa se schimbe ceva si in jurul meu; probabil e tendinta mea de egocentrism, care imi da iluzia ca lumea graviteaza in jurul meu. Ce pueril; credeam ca odata cu varsta voi depasi aceasta perceptie atat de egoista.
Revenind la ceea ce incercam sa spun... Iasi-ul e acelasi; aceeasi aglomeratie care imi da placutul sentiment ca pot sa ma pierd printre atatia oameni si nimeni nu ar observa; aceeasi colegi fara nici un chef de scoala dar cu replici menite sa simuleze interesul; acelasi camin plin de tentative de prietenii care probabil vor trece prin crize de nervi in timpul sesiunii si vor sfarsi in reprosuri stupide reprimate pe parcursul unui an intreg... Per ansamblu, distractiv...
Si totusi, in sufletul meu e in continuare un gol imens; o lipsa pe care nimeni si nimic nu o poate compensa, nimeni si nimic nu ma poate face sa o uit sau sa doara mai putin... Mi-e dor de el, si timpul nu face lucrurile mai usoare, ci doar dorul mai intens...
Asa ca...lumea e aceeasi, dar lumea mea nu! Dar asta e, viata nu sta in loc, si eu trebuie sa tin pasul...Inca-un an de facultate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu