vineri, 8 octombrie 2010

Foc de lemne

                  In dupa-amiaza asta am facut focul in soba; am venit acasa de la Iasi pentru week-end, si desi cand am plecat din Iasi acolo era un oarecare soare ce dadea o vaga impresie ca afara nu ar fi frig, odata ajunsa acasa m-a izbit un frig taios, ca de iarna, asa ca mi s-a parut normal sa aprind focul in soba pentru prima oara in acest an. Acum in casa e cald; o caldura placuta, nu uscata si sufocanta ca cea din camera de camin, ci o caldura comfortabila, si un miros pe care doar focul din soba il poate crea. Nu-l pot explica, dar stiu ca de fiecare data cand il simt, imi amintesc ca asa ma simteam in copilarie; e mirosul de Craciun, mirosul care ma intampina cand ajungeam plouata de la scoala in clasele primare, dupa o jumatate de ora de mers pe jos indiferent de anotimp, mirosul care umplea casa in timp ce coloram sau ma jucam cu fratii mei, mirosul sub umbra caruia bunicul obisnuia sa ne spuna povesti din copilaria lui... 
                  Ma simt in siguranta cand e facut focul in soba si miroase asa; simt o liniste si o pace interioara pe care nu mi-o poate evoca aproape nimic altceva pe lumea asta, si asupra carora daca ma concentrez prea mult simt ca le "scap" printre amintiri si alte sentimente; ma simt copil! 

3 comentarii:

  1. Sunt invidioasa...vreau si eu soba si aer puternic de tara.

    RăspundețiȘtergere
  2. hey, intotdeauna exista zanesti-ul... garantat gasesti o soba pe aici :)

    RăspundețiȘtergere