Intr-adevar, ce determina o persoana sa inceapa un blog, si ce-l mobilizeaza sa-l continue? De ce simtim nevoia sa ne exprimam in scris sentimentele si toate nimicurile care ne invadeaza pentru un moment gandurile, si de ce s-o facem public?
E un gen de exhibitionism, e nevoia de a fi "ascultati", de a ne amagi cu gandul ca exista cineva, undeva, caruia ii pasa ceea ce avem de spus (sau ne prefacem a spune)? Nu m-am intrebat niciodata asta, si sincera sa fiu nici eu nu stiu exact ce m-a impins sa devin "bloggerita"; unii sunt mobilizati de faptul ca in viata fizica nu exista nimeni caruia sa se confeseze; unii au pur si simplu multe de spus si simt ca merita auzita parerea lor; altii o fac de plictiseala; unii gasesc in asta o modalitatea de a se face cunoscuti la un anumit nivel; unii o fac de plictiseala. Exista oricum in noi o nevoie primordiala de a ne face auzite gandurile, parerile, ceea ce ne macina si ne frustreaza, ceea ce ne bucura si ne incanta; e nevoia individului ce traieste in societate de a iesi din anonimat si din izolare, e iluzia faptului ca nu suntem insignifianti.
De ce am inceput eu sa scriu pe un blog, din punct de vedere pur subictivist? Pentru ca m-a incitat ideea de a putea privi in urma si a vedea cum mi-au evoluat sentimentele, starile de spirit, ideile si personalitatea; as fi putut s-o fac si intr-un caiet, stiu, departe de ochii curiosi sau amuzati ai oricui se intampla sa nimereasca din greseala pe blogul meu, dar exista si in mine nevoia de a nu vorbi singura, de a mi se oferi un oarecare feed-back, de a ma pacali ca exista oameni care sunt curiosi ce am de spus; e o iluzie, sunt perfect constienta, si e foarte posibil ca la un moment dat sa incetez a mai scrie aici, dar momentan pentru mine e un fel de terapie de grup...
Asa ca, am blog pentru ca asa vreau eu! Nimic mai simplu!
Sinziana, sa stii ca eu iti urmaresc gandurile si imi plac. Iti doresc mult succes in activitatea ta de bloggerita si sa nu uiti niciodata ca reusita se ascunde in ambitia de a nu renunta! ;)
RăspundețiȘtergereMultumesc, Elena... De renuntat renunt doar la ceea ce simt eu ca nu ma (mai) reprezinta; iar deocamdata acest blog ma reprezinta! :)
RăspundețiȘtergereiluzii, iluzii, iluzii...si mai esti si constienta de asta...what the f***?!?!wake up!!!
RăspundețiȘtergerefata..eu sunt...da am dat anonim ..nu'sh d c...
RăspundețiȘtergere@Anonim : "eu sunt" nu imi da nici un indiciu... :) deci cine esti? :)
RăspundețiȘtergere